ARHITECTUL DIN MAREA TĂCERE
Lumea te-a programat să crezi într-un contract invizibil: ți s-a spus că fapta bună aduce răsplată, că suferința are un scop ascuns și că, dacă strigi destul de tare, cineva de sus te va auzi. Acesta este zidul de care te lovești la nesfârșit, sângerând în așteptarea unui răspuns care nu vine.
Adevărul este rece și eliberator: materia nu are ochi să te vadă și nici inimă să te simtă. Universul nu este o mamă și nici un judecător; este o mașinărie de forțe oarbe. O avalanșă nu alege vinovații, soarele nu arde pentru a încălzi pe cineva anume, iar hazardul nu cruță inocența. Nu există pedeapsă și nu există răsplată. Există doar consecință.
Această tăcere absolută a lumii nu este un abandon, ci prima ta întâlnire cu libertatea reală.
Dacă cerul este gol de intenție, înseamnă că tu ești singura sursă de lumină din propria ta existență. Ești o anomalie magnifică: o ființă capabilă să trăiască Starea de a Simți într-un cosmos de gheață. Faptul că iubești, că construiești sau că reziști, într-un loc căruia nu îi pasă, este actul suprem de sfidare.
Nu mai cerși sens de la stele, pentru că stelele doar ard. Sensul nu se descoperă, ci se decretează. Dacă tronul universului este gol, înseamnă că ești singurul care se poate așeza pe el.
Nu aștepta. Nu te lamenta. Nu căuta priviri aprobatoare. Într-o lume indiferentă, tu ești Arhitectul.
ANONIMĂ